Istoric

1920–1948: Începuturile învățământului electrotehnic la Timișoara

• Specialități electrice au fost cuprinse în planul de învățământ al secției Electro-mecanică a Școlii Politehnice din Timișoara, încă de la înființarea acesteia în anul 1920. În anul 1933, secția s-a transformat în Facultatea de Electromecanică.
• Anul 1948 marchează o etapă importantă în dezvoltarea învățământului superior timișorean, prin transformarea Școlii Politehnice într-un Institut Politehnic cu patru facultăți: Electrotehnică, Mecanică, Construcții și Chimie Industrială.

1964–1970: Primele specializări în electronică

• Interesul pentru domeniul electronic a crescut, printre altele, prin înființarea, în anul universitar 1964/1965, a unei grupe de specializare în calculatoare electronice.
• În 1970, cu ocazia semicentenarului Școlii Politehnice, Institutului Politehnic din Timișoara i s-a atribuit numele lui Traian Vuia, personalitate emblematică pentru tradiția tehnică a Banatului. În același an, în cadrul Facultății de Electrotehnică, a fost înființată o secție de electronică, susținută de Catedra de Electronică Aplicată.

1970–1990: De la specializare la un centru de cercetare în electronică

• În următoarele două decenii, specializarea în electronică, prima de acest profil din provincie, s-a dezvoltat continuu. Un moment important l-a reprezentat intrarea în funcțiune a noii clădiri a Facultății de Electrotehnică, odată cu anul universitar 1975/1976.
• Cadrele didactice ale specializării Electronică și telecomunicații s-au implicat în perfecționarea profesională, elaborarea de materiale didactice și cărți de specialitate, precum și în înființarea și dotarea laboratoarelor didactice și de cercetare. Activitatea acestora a contribuit la obținerea unor rezultate remarcabile în domenii precum prelucrarea semnalelor și imaginilor, roboții industriali și aparatura electronică medicală.
• Înainte de 1989, în domeniile electronicii, telecomunicațiilor și în arii conexe au fost elaborate 22 de teze de doctorat, care reflectă preocupările de cercetare ale cadrelor didactice de la specializarea Electronică și telecomunicații.
• În 1990, Catedra de Electronică Aplicată dispunea de 25 de laboratoare didactice și 4 laboratoare de cercetare. Dintre cadrele didactice, 24 aveau titlul de doctor-inginer, iar alți 5 tineri asistenți erau înscriși la doctorat.
• În această perioadă, catedra asigura pregătirea a peste 1.000 de studenți la formele de învățământ de zi și seral, în domeniile electronicii și telecomunicațiilor.

1990: Înființarea Facultății de Electronică și Telecomunicații

• Dezvoltarea activității didactice și de cercetare, existența unei baze materiale adecvate și creșterea cererii de specialiști în electronică și telecomunicații au stat la baza transformării Catedrei de Electronică Aplicată în Facultatea de Electronică și Telecomunicații (ETc).
• Înființarea facultății s-a realizat în baza Ordinului Ministerului Învățământului nr. 26692/03.02.1990, cu aprobarea Senatului și prin decizia rectorului Institutului Politehnic „Traian Vuia“ din Timișoara.
• Facultatea a funcționat cu trei subdiviziuni: Catedra de Electronică Aplicată, Catedra de Măsuri și Electronică Optică și Catedra de Telecomunicații.

2017–prezent: Facultatea în contextul actual al învățământului tehnic

• Prin Hotărârea Guvernului nr. 140/16.03.2017, în contextul adaptării specializărilor și programelor de studii la evoluția domeniului și la cerințele mediului economic, instituția a primit denumirea de Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologii Informaționale.
• Până în prezent, facultatea oferă următoarele programe de studii universitare de licență cu frecvență (IF): Electronică Aplicată, în limba română, și Tehnologii și Sisteme de Telecomunicații, în limbile română și engleză.
• Programul Tehnologii și Sisteme de Telecomunicații este disponibil și în forma de învățământ la distanță (ID).